Am o stare generala proasta, mai proasta ca de
obicei. Simt ca imi lipseste ceva, ca nu fac ceea ce imi place cu adevarat, ca
nu pot crea valoare, ca doar imit, copiez, multiplic, ca ma supun si ma complac
in viata de colivie. Asta cu toate ca la suprafata s-ar parea ca e totul roz, studiez
ce imi place, lucrez ce imi place, am libertatea sa fac ce imi place si am
curajul mereu de a spune ca sunt liber, chiar sa dau nastere unui razboi daca
cineva ar avea curajul sa puna la indoiala “certitudinea” asta. Dar nu, nu-s
fericit si pentru asta tot cercetez cauza.
Din cand
in cand imi mai vin in minte idei referitor la oameni si la menirea lor ori la
fragilitatea pe care o au ei. Ma gandeam la un moment dat ca oamenii nu pot
stralucii decat intre oameni. Asta presupune o legatura duala, de complicitate
pozitiva de impartasire a unor elemente comune. Doar comune, nu neaparat pozitive.
Cu alte cuvinte schimbul de energie
intre oameni, de orice natura ar fi ea presupune o potentare a ei, o intoarcere
a energiei, de fapt un transfer continuu de energie suplimentara. Asta, ne
scoate din monotonie, ne face mai implicati, mai vii, ne potenteaza aspiratiile
si forta. Omul singur devine fragil, putini sunt cei care pot transcende in
singuratate.
Poate ca e prea vaga ideea de mai sus. Dar sa
va spun un alt gand, ce ar fi o iesire intr-o seara de toamna solitara si cum e
una alaturi de prieteni. Ori, cum e o dezbatere si cum e un monolog (dar chiar daca
si monologul presupune interactiune). Nu vreau sa exclud exceptiile, ci vorbesc
doar despre ceea ce se poate integra intr-o norma verificabila prin istoria
recenta a majoritatii.
Gandul acesta a plecat de la poza prezentata
mai jos, un colaj al unui om special, Josh
Dueck care in urma unor intamplari profunde in viata, a ajuns la concluzia asta
: “Friends are more important than money”. Eu as merge pana a zice chiar ca
prietenii sunt cei mai importanti, caci alaturi de ei putem gusta fericirea la
cotele ei veritabile . . . iar in sustinerea acestei idei imi vin in minte 3
imagini: eu vaslind singur pe lacul Vidraru; eu vaslind cu un prieten pe lacul
Vidraru si eu vaslind cu inca 6 prieteni pe lacul Vidraru.
E un truism, nu, sa spui ca prietenii sunt mai
importanti decat banii. Da, eu cred ca e un truism, insa trebuie sa ni-l
amintim mereu caci de aici vine fericirea, din pretuirea celor de langa noi. Nu
am sa scriu mai multe cuvinte caci nu isi mai au rostul. Mai jos gasiti o
scurta poveste in imagini despre Josh Dueck si despre ce inseamna sa
crezi in prieteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu