Imi amintesc si acum, chiar daca au trecut mai bine de 7 ani, sintagma “ars poetica”, m-a fascinat de la inceput. Poate ca o corelam cu imaginea fabuloasa si aroganta a poetului care putea sa isi defineasca drumul si creatia intr-o formula pura si de ne contrazis.
Ar fi
ciudat sa extinzi conceptual asta si in sfera blogging-ului caci parca nu poate
straluci un blog precum un poem si nici nu poate aduce tot atata schimb de
emotie. Totusi trebuie sa spun ca imi place sa cred ca un blog poate fi vazut
ca o poteca pe care mergi in fiecare zi lasand urme, construind o poveste.
Aceasta poveste poate fi o suita de reactii firesti prin care sugerezi idei dar
si emotii.
Un blog e o urma, o urma a urmei pe care o
lasi prin lume, dincolo de timp consemnand-o printr-o sinteza de idei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu