Asa era demult. Pana
cand bunica se intorcea de la gradinita cu Ioana, Matei povestea cu bunicul
despre orice. In general bateau campii amandoi. De data asta, povestea la
captivat pe Matei si a ascultat punand mult mai putine intrebari.
„
- Era pranz, zi
torida de vara. M-au pus sa inchid ochii. M-au legat cu o esarfa la ochi. Am
pornit la drum, impreuna. Nu stiam de ce sau unde. Avea sa vina seara, rece.
Asa a fost. Imi amintesc de parca a fost ieri. Am stat in umbra asta o bucata
buna de vreme. Eram multi asa . . . aproape toti. Era contagios, ne imbolnaveam
de intunericul asta reciproc. Era un bulgare de zapada, viata noastra se sufoca
sub greutatea noastra.
- Nu inteleg
bunicule, cum adica va sufocati si cine va facea rau?
- Noi ne faceam,
noi toti. Intram in intuneric pentru ca ne pierdeam libertatea, deveneam „oameni
mari”, respectam norme, aveam presiuni si indatoriri sociale. Asa e si azi, tot
sufocati suntem. Lipsa asta de lumina adica de libertate ne tine pe loc.
- Si ce putem
face bunicule?
- . . . nu stiu, adica tine de fiecare. De
pilda, toti trebuie sa incepem cu o . . .pauza. Trebuie sa ne oprim. Sa
deschidem larg ochii. Sa privim in jur. Sa privim inauntru si sa intelegem cine
suntem, cine am fost si ce am putea fi.
- Dar nu ar fi
mai bine sa intrebam pe cineva toate astea?
- Ba da, ar fi
bine, ne va ajuta dar numai dupa, dupa ce noi vom afla singuri raspunsurile
astea.
- Ca sa inteleg
bunicule, spune-mi, ne trebuie deci libertate ca sa fim oameni mai buni?!
- Nu numai asta,
libertatea singura nu-i suficienta. Mai trebuie iubire. De fapt lucrurile astea
doua, libertatea si iubirea sunt legate una de cealalta. Singure devin
incomplete. De fapt, omul se naste din iubire si libertate iar virtutile astea
raman mereu cu el. Pot ramane ascunse undeva inauntru, in colivia sufletului
sau ori pot inflori. Cu ce crezi ca seamana iubirea?
- Nu stiu
bunicule, poate cu o pisica pufoasa?
- Poti spune si
asta, dar numai daca e pufoasa. Cel mai bun simbol al iubirii cred ca e primavara.
Pentru ca primavara inseamna daruire, inspiratie si constructie. Primavara
ilustreaza de fapt iubirea Creatorului manifestata in cel mai amplu mod.
-Si iubirea
dintre oameni, ea ce mai e?
- E la fel ca cea
de mai devreme, e o stare lucida si profunda de libertate, daruire si
inspiratie cu scopul de a construi. E un sentiment bogat care se amplifica tot
ca un bulgare de zapada, dar de data asta nu ca unul care sufoca. Inceputurile
sunt grele, gandeste-te la florile de primavara care indura frigul noptilor
inca reci. Asa e si la oameni. Eu am cunoscut-o pe bunica la inceput de toamna. A fost ciudat,
natura in jurul nostru se usca, pregatindu-se de iarna dar noi infloream. Deci
nu conteaza mediul in cazul asta ci elementele pe care ti le enumeram mai
devreme si autenticitatea lor. De fapt, iubirea exista in sufletul fiecaruia
dintre noi si poate inflori oricand, avand nevoie numai de un pic de ajutor.
- Cate feluri de iubiri
exista bunicule?
- (rade) Iubirea
e dupa sufletul omului deci sunt foarte multe feluri. Dar iubirea se schimba,
daca are o baza buna va creste si apoi se va solidifica. E firesc sa fie mai
mica la inceput, la fel ca primavara si alaiul ei. Dar tot precum primavara si
iubirea e iubire de la inceput. Adica nu poti spune ca rezulta din altceva, asa
cum iarna nu devine primavara. Uneori e doar o chestiune de timp sa iti dai
seama de asta.
- Acum stiu
bunicule, e vorba doar libertatea si iubire.
-Si mai e ceva, pe
langa libertate si iubire omul mai are nevoie si de respect ca sa stie cine e
si de unde a plecat. Spune-mi tu acum, cat de liber esti tu?
. . .
“
Muzica lui Matei - I Loves You, Porgy - Ruxandra Zamfir & Sorin Romanescu
