Despre prostie si nu numai...
Mereu i-am admirat pe oamenii prosti, pe cei
prosti rau, de fapt i-am invidiat, simtind lejeritatea cu care pasesc ei, lipsa
lor de griji si trairea lor de oameni orbiti. Consider asta o virtute, e un fel
de liniste ca cea pe care o ai atunci cand te adancesti in alcool. Gandul asta
mi-a placut tare, atunci cand l-am auzit la profesorul de fizica din liceu care
dadea ca exemplu de om fericit pe betivul din marginea drumului, cu haina rupta
in coate, cu sticla de tarie sub genunchi si cu cerul albastru ori ploaia
usoara deasupra capului. Imi placea contrastul si utopia ca se poate fara griji
si fara multe intrebari retorice.
Nu blamez intelepciunea si nici nu laud prostia
ci doar vreau sa pun in evidenta punctul de vedere gresit pe care il au
grupurile astea doua, unul fata de cealalta, sau cel putin unul dintrele ele.
Vad prostia ca pe o imposibilitate de a face corelatii intre idei, informatii.
Insa nu reusesc aici sa definesc intr-un mod corect si suficient de amplu
prostia caci prin complexitatea societatii ea a capatat diverse forme, cauze si
intelesuri. Consider importanta ideea de a nu confunda prostia cu lipsa bunului
simt pentru ca ea nu poate fi asta, e doar o inghetare a mintii. Sunt cazuri in
care ele coexista in viata unui om, in care una o amplifica pe cealalta dar nu
cred ca se poate stabili o relatie matematica intre ele.
Mai cred ca o lume plina de intelepti ar fi una
prea incrancenata, ca disputele, conflictele, si pathos-ul pus in joc
ar fi ample si ca linistea ar fi mai putina, prostia are un rol important in
pastrarea echilibrului.
Nu poti scapa de prostie, doar o poti atenua si
asta e rolul fiecaruia, intelept sau prost, de a-si spori intelepciunea si de a
urca trepte. Ma intreb uneori, oare cat de prosti sau de comici sau de stangaci
sunt si cei mai intelepti dintre noi, priviti printr-un binoclu de undeva de
departe!? Si oare ce drept au ei sa ii blameze pe cei prosti atunci cand cei
din urma pastreaza decenta!?
Prostii nu sunt o povara pentru nimeni, caci ei
ii vor asculta pe cei care aduc logica si sens in viata lor. O povara pentru
semenii lui poate deveni omul orb sau surd, acela care nu vede dincolo de
neputinta sa de a pasi pe carari luminate si de a intelege si ajuta pe cei de
langa el.
Mi-a fost dat in mai multe randuri sa vad oameni
simpli din punct de vedere al capacitatii de a face corelatii dar aducatori de
lumina in viata celorlalti prin povestea lor, prin pasiunea si prin celalalte
daruri pe care le aveau.
Nu cred ca lumea asta este despre prostie, sunt
sigur ca ea este despre fericire si despre depasirea conditiei, adica despre
vointa si viziune. Ori pe astea doua le au toti oamenii caci fiecare poarta
darurile Creatorului.
