E foarte important să ai un drum în care să crezi, să ştii ce trebuie să
faci azi, unde trebuie să ajungi mâine şi ce te face fericit, de fapt, să ştii
să te bucuri de drumuri.
Mi-a rămas viu în minte un dialog cu o doamnă şi un tânăr avocat pe care
încerc să îl reproduc din memorie.
-
Felix,
îţi spun lucrurile astea pentru că simt că are cine să asculte. Tinerii din
ziua de azi nu prea mai ştiu să asculte, ştiu doar să ceară. E dureros. Pe vremea
mea era altfel. Nu am să uit niciodată cum m-am mutat la 24 de ani, cu cel care mi-a devenit soţ, într-un
apartament în Braşov. Dormeam pe saltele, nici pat nu aveam dar am construit
împreună, drumul a fost frumos, ne-a întărit, ne-a făcut fericiţi. Mereu cred
că e vorba de drum, fericirea aia de pe drum e una care durează. Ştii, apreciez
că vrei să îţi faci biroul tău de avocatură, să îţi construieşti propria
afacere. E greu, dar e minunat, nici nu îţi poţi imagina câte beneficii îţi
aduce şi câtă împlinire. Noi, după 17 ani de drum am ajuns aici, am pus pe
picioare două poveşti în domeniile dragi nouă. Am reuşit pentru că am pus
suflet şi pentru că am crezut în drumul nostru. A contat mult că am construit
împreună şi că ne-am asumat împreună. E ciudat că spun asta, tocmai eu, dar azi
e mai greu, femeile s-au emancipat, însă multe într-un sens negativ, mult prea
multe cer şi mult prea puţine sunt capabile să ofere. Dar am convingerea că mai
există şi tinere care ştiu să preţuiască ce e statornic şi ştiu de unde vine
fericirea, tinere care sunt gata să construiască. Imi place verbul ăsta
(a construi), cred ca e defect profesional. Sunt atâtea femei de vânzare şi
au nişte preţuri atât de mici. Asta mă îngrijorează, mai ales că o am pe
Iuliana care are 13 ani, inevitabil trăieşte şi învaţă în lumea asta.
Mă bucur mult că există
şi tineri cu iniţiativă. Cred că ai şarmul, inteligenta şi chiar anduranţa să
reuşeşti cu biroul tău. Şi pun accent pe cuvântul anduranţă. Ştii, e ca atunci
când faci sport, ajungi să creşti, să faci paşii ăia importanţi abia după ce ai
făcut alte câteva zeci de mii înainte, abia după ce ţi-ai atins limitele. Ăia
sunt paşii care te duc mai departe şi tot ăia sunt paşii pe care nu au toţi
tăria să ajungă să îi facă.
Mai e un lucru, să ai
mereu răbdare, să fii prieten cu timpul, ceea ce trebuie să se întâmple se
întâmplă, cine trebuie să te caute te va căuta, oamenii pe care trebuie să îi
cunoşti vor apărea în viaţa ta. Fii mereu încrezător în lucrurile astea şi
zâmbeşte mult, o să vezi că ele se întâmplă şi că zâmbetul are rolul lui. E
foarte greu cu oamenii. Dar ai văzut asta în viaţa ta. Nu forţa niciodată
lucrurile, oamenii vin, pleacă, empatizează, se retrag, nu aştepta tu să fie
ceea ce ei nu pot fi, sau să facă ceea ce nu înţeleg, ascultă-i şi ajută-i să
înţeleagă şi să comunice. Pe comunicare poţi construi, o familie, un business,
o grădiniţă sau o comunitate religioasă pentru românii din Strasbourg. Fără
comunicare nu cred că poţi construi ceva pentru oameni. Sunt atâtea de spus şi
atâtea de validat prin minunăţia asta de viaţă pe care am primit-o în dar. Să
nu uiţi un lucru, să fii mereu viu, să crezi în drumul tău, în povestea ta şi
să îţi asculţi mereu deciziile alea care vin din suflet, adică să îţi urmezi
instinctele şi emoţiile. Alea sunt cele mai complexe judecăţi, au în spate tot
ceea ce simţi tu, ce ai trăit tu. Acţionează după ele, nu aştepta! Cerul de azi
nu va fi la fel ca cel de mâine. Fă azi un pas spre fericirea ta şi lucrurile
se vor schimba radical şi o să simţi asta în fiecare moment!
-
Sunt
curios de un lucru Aneta, ce te face să rămâi vie şi plină de viaţă, care e
secretul, cum reuşeşti?
………………………………….
