Decat sa faci un lucru prost mai bine . . .

     Ajungem sa facem zilnic mii de gesturi, actiuni si activitati . . . ma intreb pe cate dintre ele reusim sa le facem bine . . . adica avand un simt al responsabilitatii nu maxim ci macar ridicat. Dar de ce sa te intrebi asta?!, daca esti stresat de calitatea actiunilor tale nu vei mai avea liniste!! . . . ok, atunci de ce nu ti-ai crea o simpla obisnuinta de a face lucrurile bine, de a fi autentic (as zice). 

     Cum ar fi sa incepi de maine sa iti propui sa faci mai bine cafeaua de dimineata, sa acorzi o mai mare inspiratie modului in care te imbraci, sa aduci mai mult stil modului in care pasesti pe strada sau in care iti misti mainile, de fapt atitudinii, sa acorzi o mai mare importanta modului in care iti asezi gandurile sau poseta, in care lucrezi sau in care privesti ochii interlocutorului sau in care saruti. Cum ar fi ca de maine sa iti propui sa fii impecabil dar si nemarginit de vesel, sa faci toate lucrurile despre care vorbeam mai sus si inca vreo 6378 de alte gesturi, activitati mai bine, adica impecabil. Da, propune-ti ca de maine sa fii impecabil, sa fii TU. dar acel TU impecabil. Nu uita sa iti pastrezi identitatea, fii tu cel diferit, dar fii autentic.

     De unde vine ideea asta despre autenticitate si responsabilitate, destul de greu de acceptat intr-o lume stirba, ca cea in care ne scaldam cel putin 10 ore pe zi?! Azi am avut un curs despre arta vizuala, un domeniu vast, cu multe studii realizate de experti independenti, de companii, cu o explozie pe masura celei din domeniul informaticii, cu reguli stricte insa si cu o latura artistica ce poate ilustra libertatea suficient de bine. Timp de aproape 2 ore am fost terorizat de mesajul pe care il primeam . . . continut general, neargumentat sau ilogic argumentat, vag, cu divagari ample, superficial, bazat pe multe idei fara fundament  .  . . vorbe neavizate, atmosfera de piata. E dur ce spun si pe masura de trist, insa asta e adevarul. Din 2 ore de comunicare pot spune ca 20 de minute au insemnat transmiterea unui mesaj adecvat, restul au fost degeaba. Asa se pare ca e si scoala romaneasca in marea ei parte, degeaba. Nimic nu poate fi mai grav pentru o fiinta vie (asa cum e de altfel si o societate) ca incetinirea lastarilor, in speta scaderea gradului de educare a populatiei tinere . Romania de maine va fi inca si mai “mare” ca cea de azi  iar umbra prin care se va perinda societatea autohtona va fi pe masura. Spunea Titu Maiorescu – este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa facem o scoala rea– cata responsabilitate intr-un singur om. Ar trebui sa restructuram scoala romaneasca macar cu o treime din responsabilitatea precursorului nostru si sa ii lasam pe cei care sunt capabili sa predea, sa o faca in continuare, pe cei care pot creste oi cu succes sa inceapa sa o faca , pe cei capabili sa ia un bacalaureat sa sustina acest examen iar pe cei ce nu au nevoie de atatea cunostinte sa poata face o educatie aplicata.

    Bunul simt, prin care inteleg simtul elementar, cel care ne face sa fim oameni, ar trebui sa ne fie nelipsit.  Mircea Vulcanescu spunea: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci omenia” . Schimbarea vine de la noi prin gesturi mici pe care le vom transforma un pic mai tarziu in realizari mari, atat de mari incat sa fie capabile sa ne scoata la lumina.

     Sa incepem de maine sa ne dorim sa fim impecabili, macar din curiozitatea de a vedea unde ajungem 

intr-o saptamana.

Asa mesaj, asa muzica.