marți, 8 noiembrie 2011

Ganduri adunate azi . . .


     Modestia nu e doar ca prudenta la volan e o virtute, te inalta usor si sigur in varful muntelui, ca sa te poti bucura in tacere de priveliste . . . aroganta e un vartej care te inalta la inceput pentru a te spulbera apoi . . .

     Oamenii nu vad mai departe de lungul nasului . . . unii dintre ei, caci sunt altii care vad, am auzit azi o poveste despre copiii de la o scoala din Drobeta Turnu Severin care au organizat o campanie de colectare de fonduri pentru a oferi unor copii de la un orfelinat alimente. Deci mai sunt sanse  . . .

     Lumea  nu piere de foame, boala sau razboaie ci de neputinta de a-si da inima pe fata . . . cat de frumos spus, dar cu cei care mor de foame la propriu, sau de lipsa de apa potabila ce facem, sau cu cei care traiesc cu mai putin  de 2 dolari pe zi (care sunt mai multi de 3 miliarde)?

     Deceptia tineretului de azi, dezechilbrul gandirii, exagerarile, lipsa de maturitate unde ne vor conduce? 

     Oare cum va arata lumea peste 20 de ani cand o alta generatie va prelua responsabilitatea?

     In copilarie se pun bazele bunatatii iar virtutea asta e menita sa reziste, sa suporte ani lungi de lupta, de schimbari, de forte care tind sa schimbe valorile, intuneric de abisuri, furtuni pe mari ori pe munti pustiiti.

     Unde mai gasesti azi idealul moral!? Trebuie sa vrei sa il gasesti si vei reusi, mai sunt manifestari nealterate, inca.

     E o mare diferenta intre cei care au gasit bunastarea  si cei care nu au gasit-o inca.

Uneori nu mai exista decat oboseala morala si intelectuala convertita in ironii, in scepticism, prejudecati morale, ipocrizie sociala, traditii erodate si epuizate de care ne agatam cu disperare . Dar mai sunt si optimismul si dorinta de a gasi lumina si manifestarea asta restransa poate salva si restul grupului, fie el si de cateva miliarde de oameni.

    Daca privesti in jur ce vezi? Si daca o faci prin ochii copilului de odinioara?

     Viata poate fi privita si ca o succesiune de cuceriri si abandonuri, de renasteri si decese. Merita libertatea si viata doar acel care e gata sa lupte zi de zi pentru a le cuceri

     Erosimul, ce e? Mai exista in zilele noastre? Cel care cauta adevarul cum se numeste?

     Rostul vietii poate fi acela de a plimba cuvantul dragoste intre coliba celor umili si insetati de dreptate si templul uriasilor gandirii generoase . . . dar ce om trebuie sa fii ca sa ai un astfel de obiectiv? V-ati intrebat cum suna vorba asta spusa de Pittis?

     Ce ne face fericiti? Cum ar fi lumea traita 3 luni la Budapesta, intr-o izolare etans?

     Nimic nu are sens dincolo de societate sau cel putin dincolo de ideea de societate (daca vorbim pentru perioade de timp determinate).

     Geneza e ca un glob de cristal, unul veritabil, daca poate exista conceptul asta, capabil sa spuna multe despre viitor.

     Stiu, lipsesc consistenta, sistematizarea si coerenta dar daca privesti ideile ca pe niste idei atunci vei avea ce face cu ele :).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu