Ciudat . . .

     Azi am dat peste o emisiune la radio despre fizica cuantica, despre teoriile lui Einstein, validitatea lor, noile teorii dar si despre meritul romanilor in stiinta, despre Nicolae Paulescu . . . lucruri care ma pasioneaza  . . .  nu am putut asculta decat 3 minute . . . neobisnuit, m-a surprins inca si pe mine neputinta mea. Ma duceam sa alerg in Herastrau, cautam linistea. Dar pe drum nu am putut asculta linistea, am ascultat decat zgomot din zilele noastre pe un canal de radio. Imi amintesc un detaliu, miroseau “bine” canalele din cartierul francez caci mirosul acoperise o parte a parcului . . . cata armonie!

     Ciudat e si faptul  ca alergam eu si cu umbra mea si ca la un moment dat o alta umbra m-a depasit . . . nu am putut sa ma tin dupa ea . . . . . . neobisnuit, m-a surprins inca si pe mine neputinta mea. Si ce ciudat, cum a trecut timpul, parca traiesc in salturi, sau parca sunt absent pentru bucati bune de vreme . . . incep sa pierd lupta cu timpul. Aproape ca nu imi mai amintesc ce am facut de la 6 pana acum si am fact atat de putine lucruri. Imi tot propun sa castig o ora in fiecare dimineata asa cum faceam nu demult, insa nu reusesc . . . neobisnuit, ma surprinde inca si pe mine neputinta mea. Nici gandurile nu mi le mai pot ordona, nici ideile nu mai au locul lor, parca plutesc toate . . . si cata neputinta in a le aduce pe toate la locul lor.

     Sunt surprins in fiecare zi de umbre, nu pot sa cred ca oamenii sunt atat de inapoiati, atat de orbi si de pierduti  in milioane de cutii ascunse unele in altele. Luciditate unde esti?! Nu mai cruta pe nimeni trezeste-ne, poate reusim sa redevenim oameni.

     Poate ca doar mi-am propus sa schimb lucrurile si poate ca inca nu m-am si hotarat inca sa cred in asta . . . da, am fost,sunt, fals . . . dar nu, nu pentru multa vreme , cred intr-un lucru, mi-am dat seama cand alergam: „cat timp stii unde trebuie sa ajungi, continua sa mergi” . . . si apoi suntem ceea ce credem.