Schimburi de povesti . . . transfer esuat

Iti dai seama ce inseamna EA pentru tine atunci cand iei decizia sa o cobori definitiv de acolo de unde e. Cand iti poti imagina piedestalul fara ea, cand totul e incheiat si ea nu mai ramane decat una dintre cele multe.

Doare.

Gandul ca ea nu mai e si ca lipsa ei e abosluta te fac sa simti cine e ea. Iar asta e momentul in care totul e inca o proiectie. Nu, nu i singuratatea cea de care te temi, nu ea te face sa simti durerea. Cumplit e sentimentul ca odata cu ea pierzi povestile ce au fost si ce ar fi trebuit sa fie. Un orizont se stinge si odata cu el si curajul, libertatea si frumusetea de a l fi imaginat in 2.

Moare.

O parte din tine moare, odata cu ea mor si o infinitate de ganduri. Mai ramai cu cealalta infinitate si pentru o vreme e toata in umbra. E noapte. Nu vezi departe. Esti orb. Nici sub lumina pranzului nu poti vedea departe. Stii ca o sa fie cumva bine, ca eliberarea va veni si ca ea te va purta mai departe. Dar nu, nu crezi din tot sufletul asta, nu. O parte din tine nu va mai fi si toate povestile legate de ea vor fi pierdute.

Renunti la ea, renunti la tine. Un cerc vicios . . . dar ce e de facut. Esti neputincios. Esti singur intr o lupta cu tine.  Increderea e deja prea mare.  Incapatanarea de a te increde in visari si in lucruri mici, asta e motivul dramei. Dar cum altfel? Asta esti tu, autentic, lipsit de colivii. Lucrurile ar fi mai simple daca dincolo de pasiune, de visare, de increderea de sine, de turnul de fildes suit si el la inaltimi uneori prea mari . . . daca dincolo de toate astea ar exista un plus de luciditate si mai putina iubire de sine si de proiectii . . .

Dupa un an, o luna sau un veac te vei vedea din nou cu ea . . . nu va fi fost totul in zadar . . . atunci te vei convinge ca asa a fost mai bine . . . ca si ea si tu veti fi avut alte drumuri spre fericirile pentru care fiecare dintre voi v ati nascut . . .  fericiri total diferite . . .